“un blog despre scrisoarea eului meu – pentru mine şi alte lucruri de neînţeles.. câteva cuvinte reale şi alte chestii pe care noi nu vrem să le acceptăm; un album cu parţi de fericire şi alte definiţii posibile.”

miercuri, 27 martie 2013

adunate

<<Pentru a dobandi o inima care sa nu mai poata fi zdrobita, urmati instructiunile: lasati-o sa sufere la temperatura camerei, ingaduiti sa fie calcata in picioare, dupa care, puneti-o la cuptor si dati focul la maximum. Lasati-o acolo si mergeti in liniste la somn; pompierul e intotdeauna pregatit sa-si faca treaba.>>

1. 
azi am o luminita in mine, pe care vreau s-o aprind,
dar tot se stinge.
ajuta-ma s-o adapostesc sub un norisor de paie,
poate-i dau foc,
cu sperante cu tot
si cu vise.
de cate ori ti-am spus ca-mi place frumosul
asa urat cum e el
si tolerez sentimentele
asa puternice cum sunt ele
si nu mai dor
iar asta ma face sa ma simt o eroina.

esti plin de tine, esti plin de noi
  
si daca crezi ca nu mai ai loc,
primeste-ma macar pe veranda
sa stau in intuneric
ca sa vad ce faci in lumina din casa.
de asta imi place afara
afara din tine.
acum as vrea ca noaptea sa tina
24 din 24

daca asa arata dragostea, fie.

 
2.  
definitie

azi am multi oameni in mine,
unul mai rau ca celalat
si altii mai buni, dar nu prea buni,
ca-s si ei tot
oameni.
acum ma dor oamenii
mai tare ca altadata
uneori ma dor de tristete,
alteori de bucurie-
de asta oamenii sunt greu de citit,
greu de inteles,
si cateodata is asa de multi,
ca nu mai stiu care din ei
e om si care neom.
de asta copacul e copac
si omul e om,
ca omul tot copac e
cand se naste din om,
traieste din om,
naste oameni
si tot neom moare.
n-ati inteles, e bine sa fie asa
ca altfel nici nu se poate
ideea e alta, sa fim oameni
dar oameni de-adevaratelea
si sa-ncepem cu dorinta si promisiunea
hai sa fim oameni, ca sa fim frumosi
ca doar asta ne trebuie si acum
marcam, semnam si copiem!

is atatia oameni in mine, Doamne..


3.  
meteo

si iar ploua cu galeata si nu,
nu va fi inundatie
nici in poala ta, nici in a mea
nici in ghiveciul de aducere aminte.
azi strangem apa doar de om.
prognoza pe maine si poimaine
se anunta caniculara,
si iar frig si iar ceata si numai nu mai ploua
dar ploua acum,
ploua ploua,
dar cu apa.
de asta ne-am uscat toti
ne ploua pe gura, pe urechi, pe unghii, pe nari
numai ochii ii tinem strans inchisi.
oamenii sunt apa,
oamenii beau apa,
oamenii dau apa,
oamenii ploua
si ploua si ploua
si ne ardem toti de la stropii astia
gata cu umbrelele,
gata cu roua,
gata cu copiii care cresc mari
hai sa tipam dupa ploaie:
vrem sa ploua cu oameni!
                                                                             
ce bine ca ploua
ce bine ca oamenii ploua
si ploaia ploua cu oameni.
de ce radeti? va ploua?
asa e, rad si eu,
iar ploua
iesiti afara cu lighene, cu borcane
cu butoaie si bidoane
cu tot ce aveti in pivnita din voi
ca nu se stie cand mai
Ploua.


4.  
-pentru cand nu stim sa explicam-

voiam candva sa am o casa
voiam atunci, cu ochi de minte
si azi mai vreau
ca altadata
sa rup copiii rai din mine.

plangeam ca o camil-uscata
vedeam si florile din mine
fugeau ca zorile de ceata
dar tu atunci
veneai spre mine.


voiam sa fug ca o racheta
sa prind o galaxie-ntreaga
de te gaseam eu printr-o mie
te luam acasa
dar cerul azi e comedie.

am strans apoi un brat de clipe
ca amintirile lemnoase
si le-am varat intr-o cutie
iar tu, ca mine
voiai sa-mi scrii o poezie.

dar cum sa scrii aici si-acuma
cand toata lumea-i bucuroasa
ca are ce pune pe masa?
si unu, doi
buchetul meu de oameni e balshoi.

si-acuma uite fericirea
ca n-are aripi, n-are visuri
dar vrea si ea ca amintirea
sa fie vesnic imprimata
in fiinta asta fara locuri.

prostuta fericire!


5. 
Pt toti adultii

pe vremea mea,
nu erau oameni agatati prin copaci
nici butoaiele de muraturi nu erau pline cu smoala
nici fructele nu faceau mucegai in magazii
nici macar florile nu se ofileau in florarii
(ne oprim aici cu exageratul)
pe vremea cand eram mica,
baietii imi pareau draguti
iar fetele norocoase
la fel cum imi parea frumos
sa construiesc case, sa sterg papusi la fund.
pe vremea aia,
nu stiam ca oamenii mint de rup
ca mos craciun nu exista
si ca a creste mare nu te face si matur
habar n-aveam de pruncii facuti din flori!
(auzisem doar de povestea cu degetica)
in zilele de azi,
spun ca eram prostuta -

adio acadele, adio oameni vii
semnez cu dor in palme,
Gli Glitzz s-acei copii