Am deschis paginile eului meu într-un jurnal ce sună mai degrabă a suflet. Fie scris, spus, pictat sau mâzgâlit, el face parte din mine; sunt eu, om cu cap pătrat. Nimic mai mult, nimic mai puţin, nimic altceva, Decât atât. (…) Timpul se scurge încă normal; nimic suspect – vom continua totuşi să fim cu ochii pe situaţie.
“un blog despre scrisoarea eului meu – pentru mine şi alte lucruri de neînţeles.. câteva cuvinte reale şi alte chestii pe care noi nu vrem să le acceptăm; un album cu parţi de fericire şi alte definiţii posibile.”
duminică, 12 ianuarie 2014
renovări
și azi aș dori să-mi arunc afară
și pantofii și hainele
și fondul de ten
și ochii și fața
și mâna mea dreaptă
că nu mai știu s-o folosesc!
și nu-s nici nervoasă
nici antipatică nu mă găsesc
și
oameni buni, v-am zis să v-aruncați ce-i rău
dar
înțelegi odată că eu, la parter locuiesc
și nu-mi mai pot deschide geamul
la câte lucruri ați aruncat din voi
și nici soarele nu-l mai văd
nici luna n-o mai știu cum arată
și aer nu mai e la mine în apartament
egoiștii de voi-
omorâți toată planeta
să trăiți voi bine
la etajul doi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)